Poezie Poezie...

Prefer sa nu imi fac bloguri gen "jurnal". De aceea postez ce gasesc interesant sau funny. Poezia asta e luata dintr-o revista de pe vremea cand multi din noi, generatia 88 ma refer, inca ne jucam cu aia mica in nisip. Here goes nothing :

Cand pisica nu-i acasa...

Ori de cate ori Ileana
Facea, biata, vreo greseala
Maica-sa o dojenea
Si-I mai tragea o morala.

- Fa Ileana fii cuminte!
De nu esti ascultatoare
O sa-ti creasca drept pedeapsa
O pisica-ntre picioare.

Intr-o zi cand sta la soare
Si trasese-un somn usor
Vazu ca-ntre picioare
Ii crescuse pufusor.

“Deci aceasta e pisica
Despre care spunea mama
Si o mangaie alene
In buze luandu-i seama.

Deodata, cine-apare
Uite-asa dintr-un tufis?
Ion al Stanei de pe vale
Iese-ncet si pe furis.

- Ei ce faci aici Ileana?
- Vai mi-o frec, fiindca mi-e frica
Caci m-a blestemat mamica
Sa imi creasca o pisica.

- Foarte bine, fa, Ileana,
Ca pe mine, acu, un an
M-a tot blestemat taticu,
De-mi crescu un sobolan.

- Ce-ai zice tu Ileana
Daca punem pisicuta
Sa inghita sobolanul
Iara noi sa ne dam huta?

Si se cracana Ileana
Ion facu precum motanu
Iar dracia de pisica
Inghiti tot sobolanul!

In extaz, fatuca noastra
Salta, geme – fericita
Si tot striga, striga, striga:
- Da-i sa-nghita, da-i sa-nghita!

Cand ajunse-acasa Ileana,
Spuse maica-si-ntamplarea:

- Mama, Ion, vecinil nostrum,
Mai demult, acum un an,
A fost blestemat de tat-su
De-i crescu un sobolan.

Iar urata mea pisica
L-a simtit ca-I bunicel
Si la-nghitit, vicleana,
De-a ramas fara de el.

Morala :

Experienta ne invata
Ca-n gura de pisica
Intra viu si iese mort
Orice sobolan ii pica.

Ginel B – Jud. Gorj

don't judge, just enjoy :)